Shantaram

Shantaram

Titlu: Shantaram

Autor: Gregory David Roberts

Categoria: Carte generala, Beletristica, Literatura universala

Numar pagini: 890

Achizitionata din libraria online: All.ro

Desi crezusem initial ca este fictiune, se pare ca “Shantaram”, personajul principal, este chiar autorul acestui roman. Cartea incepe cu venirea lui in Bombay/ Mumbai, iar pe parcurs aflam ca acesta evadase dintr-o inchisoare din Australia si ajunsese cumva in India. Desi din primele lui descrieri, Bombayul nu este cel mai frumos oras din lume, nici cel mai curat, oamenii nu sunt cei mai cinstiti si nici macar clima nu este prea prietenoasa, totusi acesta se indragosteste de oras si nu isi mai doreste sa plece in alta parte. A renuntat deja la vechea viata, de talhar si drogat, asa ca isi propune sa inceapa una noua fara toate acestea. Intr-un final nu prea reuseste, dar toate aventurile prin care trece sunt foarte interesante. Pana si toata acea filosofie despre “orice” incepuse sa imi placa si sa nu mi se mai para ca lungeste cartea degeaba. Cateva exemple reprezentative, care mie mi-au placut, ar fi acestea:

“Am adus cele mai proaspete vesti si cele mai fierbinti barfe. Stii care-i diferenta dintre noutati si barfe, nu-i asa? Noutatile iti spun ce au mai facut oamenii, barfa insa iti zice cat de mult le-a placut”.

” Si acum, in ceea ce priveste raspunsul la intrebarea ta, iata-l: Viata este o calitate a tuturor celor care sunt. Am putea s-o numim chiar caracteristica lor, unul dintre cuvintele mele englezesti preferate. daca engleza nu este limba ta nativa, atunci cuvantul “caracteristic” iti va suna uluitor- ca o bataie intr-o toba, sau ca ruperea unui vreasc incins pus pe foc. Deci, pentru a continua, fiecare atom din univers are caracteristica vietii. Cu cat mai complex este modul atomilor de a se grupa unii cu altii, cu atat mai complexa este expresia acestei caracteristici a vietii. O piatra este un aranjament foarte simplu de atomi, astfel ca viata pietrei e atat de simpla, incat nici n-o putem percepe. O pisica este un aranjament foarte complex de atomi si de aceea viata ei este foarte vizibila. dar viata este prezenta oriunde si peste tot, chiar si cand n-o putem vedea.”

“Nu poti ucide dragostea. Nu poti s-o ucizi nici macar cu ura. Poti ucide indragostirea, indragirea si chiar dragalasenia. Poti ucide toate astea sau le poti amorti cu regrete dense, plumburii, dar nu poti ucide dragostea insasi. Dragostea este cautarea febrila a unui adevar, altul decat al tau; si odata ce ai simtit-o, cinstit si complet, iubirea este eterna.”

Cum incepe…

“Insa povestea mea nu incepe cu ei sau cu mafia: ea se intoarce la prima mea zi in Bombay. Soarta m-a manat aici. Norocul a facut cartile care m-au condus la Karla Saaranen. Iar eu am inceput sa-mi joc cartea din primul moment in care am privit in ochii ei verzi. Asa incepe aceasta poveste, ca toate celelalte -cu o femeie, un oras si un dram de noroc”

Ajunge in Bombay cu un pasaport fals si chiar din prima zi cunoaste niste personaje alaturi de care toate actiunile lui viitoare vor fi strans legate. In carte toata lumea il cunoaste ca Lin sau Linbaba, o prescurtare de la Lindsay, care a fost si ultimul lui nume fals pe care l-a folosit pentru a ajunge pana aici. Mi s-a parut foarte distractiva intalnirea lui cu Prabaker pe care il angajeaza sa ii fie ghid. In scurt timp ajung sa fie foarte buni prieteni si se ajuta reciproc de fiecare data.

“- Da, OK, Lin merge.

– Foarte bun! Sunt prea fericit ca place numele asta tie. Cum al meu inseamna “Fiul Luminii” in limba hindi, Lin, are si el un inteles foarte bun si norocos.

-Da? Si ce inseamna “Lin” in hindi?

-Insemneaza “penis”! explica el cu o incantare pe care se astepta sa i-o impartasesc.

-A, super. E super… pur si simplu.

-Da, foarte super, foarte norocos. Inteles nu e exact asa, dar suna ca ling sau lingam, care astea inseamna “penis”.

-Las-o balta, omule, protestai eu, pornind din nou la drum. Cum ma prezint oamenilor spunand ca sunt domnul Penis? Glumesti? Deja imi pot imagina – “Buna ziua, incantat de cunostinta, ma numesc Penis.” In niciun caz. Las-o balta. Cred ca ne vom multumi cu Lindsay.

-Nu! Nu! Adevarat spun serios, Lin e nume frumos, un nume foarte putere, foarte norocos, un nume prea norocos! La oameni o sa le place la nebunie numele asta cand aud. Vino, iti arat.”

Numele de Shantaram il primeste in satul lui Prabu (Prabaker), unde gaseste linistea si de unde aproape ca nu isi mai doreste sa plece datorita acelor oameni buni pe care i-a intalnit.

“Acesta era Shantaram, care inseamna “om al pacii”, sau “om al pacii lui Dumnezeu”. Taranii si-au infipt tarusii in pamantul vietii mele. Stiau locul din mine unde raul se oprea din curs si l-au insemnat cu alt nume […] Nu stiu daca au gasit acel nume in inima barbatului care credeau ca sunt, sau daca l-au sadit acolo, ca pe un copac al dorintelor, pentru a inflori si a creste. Indiferent care era adevarul. chiar daca au descoperit acea pace sau daca au creat-o, adevarul este ca omul care sunt in prezent s-a nascut atunci, in acele momente […] Shantaram. Omul mai bun care incepeam sa fiu, incetul cu incetul si mult prea tarziu.”

Doar dupa moartea lui Prabaker incepe treaba serioasa. Acesta accepta sa plece in Afganistan cu noii sai prieteni din banda mafiota si se da drept american pentru a usura un transport de arme, explozibil, pasapoarte, bani, aur, piese de schimb pentru masini si medicamente, pentru a-i ajuta pe luptatorii mujahedini care asediau Kandaharul. Dupa ce se intoarce in Bombay continua sa lucreze pentru cei din asociatia mafiota. Ar fi multe de povestit si inainte, dar si dupa acest punct insa scopul acestei recenzii nu consta in povestirea intregii carti. Trebuie sa ma credeti, pe cuvant, ca este o carte interesanta si care merita citita, iar micile pasaje extrase din carte sper sa va convinga daca nu au facut-o deja.

“- Uite, Lin, gafai el. Esti baiat foarte mare, sper sa mearga bine la tine. Astia sunt de la Grasul Satish. Este foarte gras, cred ca este buni la tine. I-am spus o poveste si mi-a dat astea doua perechi pentru tine. I-am spus ca in timpul calatoriei ai avut emotii si ca ai facut asa mizerie in pantaloni, ca a trebuit sa aruncat.

-I-ai spus ca m-am cacat in pantaloni?

-O, da, Lin. In niciun caz nu puteam sa-i spun ca nu ai peste-sub-chiloti!

-Ei, bineinteles ca nu.

-Adica, ce-ar fi spus despre tine?

-Multumesc, Prabu, mormaii eu cu dintii inclestati.”

“[…] Acum oamenii asteapta ceva. Pe tine te asteapta. Si tu chiar esti ceva cu adevarat, Lin Shantaram, daca nu te superi ca zic asa fetei tale afumate si parului tau lipicios. Dar mai intai trebuie sa faci nevoile, apoi spalat, apoi micul dejun. Si trebuie sa mergem, cativa tineri ne asteapta pe dig si vor sa te vada cum faci la nevoi.

-Poftim?

-O, da! Sunt fascinati despre tine. Esti ca un erou de filme pentru ei. Mor sa te vada cum faci nevoile. Si apoi, dupa toate aceste lucruri, te intorci si repari bolnavii, ca un adevarat erou, nu?

Si astfel a fost stabilit rolul meu in mahala. “Daca soarta nu te face sa razi, spusese Karla, intr-una dintre conversatiile noastre, “atunci nu ai inteles poanta.”

Gasiti multe recenzii despre aceasta carte, dar nu in multe dintre ele puteti citi cea mai distractiva parte pe care mi-am dorit sa o evidentiez cu ajutorul acelor pasaje. Sper ca au reusit sa va aduca si voua zambetul pe buze…

Nu m-a descurajat niciodata numarul mare de pagini, dintr-o carte, dar nici nu mi-au placut niciodata descrierile foarte lungi. Sunt mai prietena cu actiunea continua, iar cand citesc o carte asta imi doresc sa gasesc in ea fie ca are 200 sau 1000 de pagini. Din lipsa de timp am reusit sa trag de aceasta carte mai mult de o luna, dar nu m-am gandit nicio clipa sa renunt la ea si sa nu o mai citesc. Chiar daca, pe alocuri, nu a fost chiar atat de captivanta pe cat mi-as fi dorit, totusi m-am bucurat de toate informatiile pe care mi le-a oferit pe parcurs. Prin intermediul ei am reusit sa cunosc si sa indragesc oamenii si obiceiurile din India.

Sunt foarte curioasa si nerabdatoare sa citesc continuarea: “Umbra muntelui“.

Share

10 Responses »

  1. Recunosc că nu m-am lăsat descurajată de cele 900 de pagini. Eu am citit ambele volume unul după celălalt. Mi-a plăcut subiectul, dar aș fi preferat mai multă acțiune.
    Recomand aceste două cărți. Merită citite.

  2. Nu ot sa te mint si sa nu fiu surprinsa cand am vazut numarul paginilor acestei carti. Din aceasta privinta vedea si cartile atunci cand eram la scoala si ma speriam …
    Cartea pare interesanta si recenzia a fost amanuntita si placuta

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *