Jocurile copilariei versus jocurile vietii de adult

Jocurile copilariei versus jocurile vietii de adult

0Copilaria mea a fost clasica anilor 80-90, m-am jucat si eu impreuna cu copii de la bloc “de-a v-ati ascunselea”, “castel”, “ratele si vanatorii”, “tara, tara, vrem ostasi”, “sticluta cu otrava”, “matele incurcate”, “elasticul”, “frunza” si multe alte jocuri… Probabil ca parintii nostrii stiau mult mai multe dar s-au mai pierdut in timp, cum si acum mai exista doar cateva pe care le joaca copii din ziua de azi si sunt pe cale de disparitie. Am fost un copil normal, “Jocul lui Ender” pentru noi chiar a fost un joc, “scoala de lupta” era in fata blocului si bineinteles fiecare joc era o adevarata competitie la care participau toti copiii de la bloc, dar a fost mereu distractiv si deloc periculos (chiar daca uneori ne mai alegeam cu julituri in genunchi si coate). Ca in orice comunitate au existat si copiii cu parinti mai amarati si poate ca le-a fost greu si jucau mai mult “Jocurile foamei” decat pe cele ale copilariei din cauza greutatilor dar nu imi amintesc sa fi urzit ceva impotriva lor, sa ii fi exclus vreodata din grupul nostru. Acum se pune prea mare accent pe “cat de bine esti imbracat”, “al cui esti” si deseori sunt formate grupulete si grupulete din diferite tipuri de copii care se cred mai buni decat altii, mai frumosi, mai bogati si deja incepe o competitie intre ei care nu ar trebui sa existe decat in joaca. Oricum, parerea mea e ca cei saraci se distreaza mult mai bine. Acum cand ma gandesc la ce fel de copilarie am avut ma cuprinde o mare tristete si nu pentru ca anu am o amintire frumoasa, mai mult pentru ca s-a terminat, am devenit adult si realizez ca nu ma mai pot intoarce in trecut. Din pacate nu pot face asta nici prin intermediul fetitei mele, cu toate ca mi-am promis ca o sa o invat sa se joace asa cum m-am jucat si eu, dar din pacate poate ceilalti copii nu vor fi atat de receptivi din cauza timpurilor pe care le traim. Imi pare rau ca noua distractie “calculatorul” li se pare mai interesanta decat alte activitati, dar imi pare si mai rau ca parintii din ziua de azi care au trait si ei acele timpuri frumoase in copilaria lor “le-au uitat” si nu si le doresc si pentru copiii lor. Dupa ce crestem avem destul timp pentru responsabilitati, pentru probleme asa ca ar trebui ca toti copii sa profite de acesti ani, iar parinti sa ii indrume mai mult in acest sens.

Jocurile de adult nu sunt cu mult diferite de cele ale copilariei, doar ca se joaca la un alt nivel. Ne jucam sa supravietuim, sa ducem un trai mai bun, sa ne gasim linistea sufleteasca si sa ne incadram, pe cat posibil, in comunitatea din care facem parte. De multe ori poate ca nu avem de ales si trebuie sa acceptam anumite lucruri, sa facem unele compromisuri, dar asta face parte din regulile jocului numit viata. Poate ca trebuie sa muncim mai mult pentru ce ne dorim, dar ca in orce joc uneori castigi, alteori pierzi… cu bune si cu rele trebuie sa mergem mai departe…

Acest articol participa la concursul SuperBlog 2013, proba nr. 11

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *