Am gasit un titlu!

Am gasit un titlu!

Titlu: Am gasit un titlu

Autor: Silviu Iliuta

Numar de pagini: 339

O puteti achizitiona din libraria online libris.ro

Dupa ce „Toate titlurile au fost date” pana la urma „Am gasit un titlu” (nu eu, autorul) foarte… potrivit. Cred ca v-ati dat seama, deja, despre ce este vorba in carte, nu? Glumesc! Va spun eu imediat.

Am scris deja, anul trecut, despre „Toate titlurile bune au fost date” asa ca trebuie sa stiti ca „Am gasit un titlu” este continuarea. Pentru ca este vorba de o trilogie va continua cu inca un volum, care va aparea anul acesta, si care se va numi… nu stiu sigur, dar ceva cu „bou” :))) Ei bine, daca v-am facut curiosi… sa continuam!

V-am povestit cate ceva despre povestile din prima carte si m-am bucurat foarte mult sa mai aflu noi detalii despre personajele cu care am facut deja cunostinta. Stiam ca va fi o continuare, dar in mintea mea in acea continuare ar fi trebuit sa fie vorba de niste povesti noi si fara legatura cu cele din prima carte, ( nu stiu de ce :)) ) doar ca in acelasi stil caracteristic. Ceva gen: „Volumul 2 cu povesti nemuritoare de Silviu Iliuta”.  Oricum doar spre final, la unele povesti, mi-am dat seama ca este o continuare. De exemplu nu am banuit ca in capitolul „Eu sunt…” este vorba despre Tom, de acel Tom pe care l-am indragit atat de mult si despre care chiar imi doream sa aflu mai multe si nici cand am citit capitolul „Esti aici!” nu mi-am dat seama de la inceput ca este vorba despre Fata Morgana. Mi-a placut foarte mult si capitolul „Anul in care te-am intalnit” care este cumva legat de capitolul din primul volum „Baiatul care locuia intr-o carte”, dar si „Lumea noua” creata de Button dupa marea evadare. As vrea sa va povestesc mai multe, dar chiar nu pot. As strica bunatate de carte.

Ca si alaturi de prima carte, am trait o multime de emotii, m-am bucurat, m-am intristat, am ras cu gura pana la urechi si chiar am si plans. Atunci cand citesc o carte cred ca asta iubesc cel mai mult… sa ma „prinda”, sa se joace cu mintea mea, sa am parte de „senzatii tari” sa nu ma lase sa o las (din mana) si in cele din urma sa imi para rau ca s-a terminat.

Share

One Response »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *