Category Archives: Recenzii

Cei sapte ani de acasa

Cei sapte ani de acasa

Titlu: Cei sapte ani de acasa

Autor: Lata Seth

Numar pagini: 112

Editura: Galaxia copiilor

Achizitionata de pe All.ro

Trebuie sa recunosc ca am fost foarte curioasa de cum ma descurc cu cresterea Sashei si din acest motiv am si ales sa achizitionez aceasta carte.

Sasha iubeste cartile, ii place sa ii citesc povesti, dar este curioasa si cand ne jucam dupa indicatiile din diferite carti. Bineinteles ca i-a placut sa rezolve si „exercitiile” din cartea „Cei sapte ani de acasa”.

Cartea este structurata e capitole, si incepe cu partile corpului. Pentru ca sunt puse intrebari care au raspunsuri corecte sau gresite, iar acestea sunt reprezentate si prin imagini, mi-a fost foarte usor sa o fac, pe Sasha, sa intre in joc. Spre surprinderea mea a raspuns, la marea majoritate a intrebarilor, corect. Eu zic ca suntem pe drumul cel bun, petru 3 ani si jumatate cat are Sasha, iar pana la 7 ani avem timp sa le invatam pe toate…

Cartea continua cu invatarea bunelor maniere in societate:

  • la scoala
  • cu prietenii
  • cu vecinii
  • cu musafirii
  • postasul, politistul, pompierul
  • la doctor, dentist

Momentan nu ma pot baza pe ea sa sune la politie/ pompieri in caz de ceva, pentru ca ea de abia vorbeste, dar eu cred ca si-ar da seama cand exista o problema. Ca orice copil, inca este fricoasa cand vie vorba de doctor sau de dentist, dar stie ca trebuie sa asculte si sa stea cuminte. Nu a stiut nici sa identifice personajele din carte si sa spuna ce meserie au, decat pe doctor il cunoaste pentru ca s-a intalnit de ulte ori cu unul. 🙂

Ma asteptam sa imi zica ca e bine sa insiste sa ii mai cumparam si alte jucarii, dar se pare ca stie ca nu e bine. Asta nu inseamna ca si respecta acest lucru.  Inca mai lucram la partea cu cerutul in magazin a diverselor lucruri care se gasesc pe rafturi. 🙂

Ce nu mi-a placut la carte:

La un moment dat, la partea cu „spune intotdeauna adevarul” si „cum e corect sa procedezi” arata niste imagini + descrierea unui tata foarte furios. Eu consider ca in orice situatie trebuie sa iti pastrezi cumpatul si chiar daca esti nervos, suparat sau dezamagit sa nu ii arati aceste sentimente, sa nu mai zic ca nu trebuie sa fi niciodata furios. Un copil bine crescut si cu cei sapte ani de acasa va intelege singur ca a gresit, ii va parea rau si se va indrepta.

Va recomand aceasta carte pentru copiii vostri. Au ce invata din ea si este ca un test, pentru parinti, sa vada cam pe unde se situeaza cu invatarea minimului de bune maniere.

Share

Portretul lui Dorian Gray

Portretul lui Dorian Gray

Titlu: Portretul lui Dorian Gray

Autor: Oscar Wilde

Numar pagini: 246

Editura: Polirom

Achizitionata de pe Libris.ro

Am fost foarte curioasa sa citesc aceasta carte pentru ca am vazut filmul si mi-a placut. Eram convinsa ca nu au reusit sa surprinda, in film, absolut tot si asa a si fost. Mai mult decat atat, in film au facut destul de multe schimbari, care sa il faca, poate, mai palpitant si mai interesant, dar nu au reusit sa prinda esenta. Este placut sa cunosti fiecare personaj, sa stii cat mai multe despre el si apoi sa tragi concluzii. Deobicei daca vad un film facut dupa o carte si este interesant, citesc si cartea, dar daca citesc prima data cartea nu prea mai sunt curioasa sa vad si filmul pentru ca de cele mai multe ori este dezamagitor.

Dorian Gray este un baiat deosebit de frumos care este descoperit de catre renumitul pictor Basil Hallward si care devine sursa lui de inspiratie. Acesta ii face lui Dorian Gray, portretul intreg, iar dupa ce il termina i-l daruieste. In casa lui Basil, Dorian, il intalneste pe lordul Henry Wotton de care este foarte fascinat si devin imediat prieteni. Acesta il influenteaza inca de la inceput, cu filosofia lui despre viata, dar nu in cel mai bun mod.

Cand Dorian isi priveste tabloul isi da si el seama de frumusetea lui si isi doreste sa ramana vesnic tanar. Chiar rosteste un fel de rugaciune care se adevereste. Isi da seama de lucrul acesta in noaptea in care actrita Sibyl Vane, fata pe care credea ca o iubeste, se sinucide din cauza lui. Atunci apare primul semn, de cruzime, pe chipul lui din tablou. Dandu-si seama de acest lucru, ascunde tabloul in pod si nu il mai arata nimanui.

De aici, nimic nu se mai intampla ca in film, asa ca, daca vreti sa descoperiti o alta poveste, cititi cartea… Nici finalul nu este la fel.

Este o carte foarte interesanta! Mi-a placut foarte mult si v-o recomand cu mare drag. Este exact asa cum mi-am dorit sa fie.

Share

Toate titlurile bune au fost date

Toate titlurile bune au fost date

Titlu: Toate titlurile bune au fost date

Dupa parerea mea, nu „Toate titlurile bune au fost date”, pur si simplu nu exista un titlu destul de bun pentru cartea aceasta, de asta nu are titlu.

Autor: Silviu Iliuta

Numar de pagini: Prea putine

Cum am ajuns sa imi doresc sa citesc aceasta carte: Urmaream de ceva timp blogul autorului, cronicipebune.ro, si ma distram pe seama postarilor aparute pe acolo. Nu am avut cum sa nu obsev reclamele pe care le facea la carte. Am dat x, x, x de foarte multe ori, apareau peste tot si nu ma lasau sa „lecturez” prostiile alora de pe facebook. Intr-o zi, la sfarsitul unei postari a aparut un fragment din Fata Morgana. Dupa ce l-am citit am inceput sa caut, obsesiv, continuarea. Pagina dupa pagina si nimic… Hopa! Alt fragment. De data aceasta era din „Prietenul meu, inselatul”. Dupa ce l-am terminat am zis ca nu mai citesc alt fragment, daca mai apare pe undeva, pentru ca nu vreau sa imi stric singura surpriza. A doua zi am comandat cartea.

Am citit fara sa respir primele 94 de pagini si din pacate, nu mi-a permis timpul sa continui pentru ca sigur o terminam.

29.11.2016

M-am oprit exact dupa prima poveste. Cartea incepe cu cateva intamplari din viata autorului. Nu stiu daca sunt adevarate, dar nici nu conteaza acest lucru, ideea e ca au reusit sa imi starneasca curiozitatea si sa vreau sa mai citesc. Daca prima data m-a intristat povestirea despre Tom, urmatoarele doua m-au distrat foarte tare. Bineinteles ca autorul a considerat ca ajunge, momentan, cat a povestit despre anumite personaje, dar a dat de inteles ca va urma si continuarea. Vreau sa vad daca Tom e Tom si cum a fost pana la urma cu Cris si fata de ciocolata.

04.12.2016

Azi am reusit sa mai citesc cateva pagini din carte… M-am bucurat la inceput ca a revenit la Maria dar apoi m-au intristat vestile despre ea. Si sa fie totul si mai trist… a inceput povestea „Fata Morgana”. O poveste minunata, stranie (imi plac tipul acesta de povesti) care, in cele din urma, se termina bine (asa cred). 😉

06.12.2016

Cum ma asteptam, dupa Fata Morgana, a revenit la Maria. Totusi nu ma asteptam sa se incheie totul asa brusc si sec dar ce sa faci… asa-i viata :). Intr-un fel era de asteptat sa se intample asa. Pacat de ea! (Nu, nu a murit).

09.12.2016

Stiti ceva… cartea asta e prea faina sa v-o, aproape, povestesc eu asa ca nu vreau sa mai scriu nimic despre ea. Trebuie sa o cititi exact asa cum este scrisa si va garantez ca o sa va placa.

Cred ca v-ati dat seama de ce am scris ca e aproape review. Pentru ca nu am zis nimic concret despre ce se intampla in carte si totusi sper ca v-am starnit curiozitatea. Mi-a placut cum a facut trecerea, de fiecare data, de la o poveste la cealalta, unele povesti m-au facut sa rad, altele m-au intristat, m-au facut curioasa, am avut o gramada de sentimente… una peste alta, mi-a placut povesea de dragoste si sunt sigura ca, orice mi-as putea eu imagina, nu s-ar putea compara cu acea continuare gandita de autor. Am o singura intrebare… asa la final. Cand vom avea si continuarea?

Share