Category Archives: Recenzii

Cantec de Gheata si Foc: Urzeala Tronurilor

Cantec de Gheata si Foc: Urzeala Tronurilor

Titlu: Cantec de Gheata si Foc: Urzeala Tronurilor

Autor: George R.R. Martin

Categoria: SF & Fantasy

Numar pagini: 888

Editura: Nemira

Achizitionata din libraria online: Libris.ro

Trebuie sa recunosc ca am ales sa citesc aceasta carte pentru ca auzisem de „nebunia”  produsa de serial. Mi-ar fi placut sa il vad, dar nu am reusit sa imi fac niciodata timp. Mi-a fost mai usor sa iau cartea si sa citesc din ea cate putin cand aveam putin timp liber. In plus, in carte gasesti mereu mai multe detalii care nu pot fi surprinse, in totalitate, de catre camere sau pur si simplu sunt scoase de catre regizor. Am inteles ca doar primul sezon surprinde foarte multe detalii din carte, iar urmatoarele nu prea mai au treaba. De multe ori ma atasez mai mult de personajele pe care mi le imaginez fata de cele care imi sunt oferite pe ecran si astfel nu sunt dezamagita de nimic.

Toate detaliile date la inceputul cartii m-au dus cu gandul la un roman istoric. Regi si regine, cavaleri si domnite, sabii si turniruri, sunt ingredientele perfecte pentru un roman istoric. Asta pana cand intra in scena Ceilalti, lupii stravechi, dragonii si incadreaza aceste carti in genul SF si Fantasy.

Fiecare capitol poarta numele unui personaj, care este in centrul atentiei si intreaga actiune se invarte in jurul lui, mai putin prologul. In aceste 2 volume, familiei Stark ii sunt dedicate majoritatea capitolelor. Daca in primul volum facem cunostinta cu toate personajele, in cel de-al doilea volum actiunea incepe sa prinda contur si sa se complice. Fiind multe personaje si multe locuri in care acestea isi desfasoara actiunea am consultat de foarte multe ori harta (o gasiti la inceputul primului volum) si anexa cu casele (o gasiti la sfarsitul celui de-al doilea volum).

Nu o sa va povestesc cartile, nu acesta este scopul acestei recenzii… chiar nu ar mai avea niciun farmec daca as face asta. Vreau sa va dau doar cateva detalii care, sper eu, va vor convinge ca aceste carti merita citite. La sfarsitul lor va veti da si voi seama ca defapt nu au luat sfarsit, ci marcheaza un nou inceput. Mai sunt inca 4 titluri a cate 2 volume fiecare si pentru ca mi-a placut foarte mult ce am citit pana acum sunt foarte nerabdatoare sa continui.

Familia Stark este formata din 8 membrii, Eddard Stark si sotia sa Catelyn, fiul lor Robb care este cel mai mare (14 ani), fiica cea mare Sansa (11 ani), Arya (9 ani), fiul Brandon/ Bran (7 ani), Rickon (3 ani) + fiul bastard a lui Ned, Jon Snow (14 ani). Blazonul casei Stark este lupul stravechi, care inca mai exista.

Pentru ca imi plac simbolurile si cumva am legat mai multe lucruri de o anumita intamplare, trebuie sa v-o povestesc…

In primul capitol, dupa pedepsirea unui fugar din rondul de noapte, Eddard Stark se intoarce acasa impreuna cu fii sai Robb, Ben si Jon Snow (ii insoteau si cativa cavaleri), iar Robb gaseste o lupoaica straveche, moarta, cu un corn de cerb in gat. Langa ea stateau puii de lup stravechi, cenusii, care inca nu facusera ochi. Erau 2 lupoaice si 3 lupi si la propunerea lui Jon Snow acestia au hotarat sa pastreze puii si sa ii ofere fiecarui copil din familia Stark. Dupa ce au plecat, lui Jon i s-a parut ca mai aude ceva si s-a intors, iar atunci a mai gasit inca un pui. Acesta era mai mare, alb si cumva fugise de langa fratii lui. Primul gand care i-a venit in minte a fost ca acest pui fiind diferit de ceilalti a fost respins, exact ca el. Bineinteles ca Jon l-a pastrat pentru el.

Blazonul casei regale este un Cerb incoronat. Eddard va ajunge, pentru scurt timp, „mana regelui” si va muri, oarecum, din cauza acestuia. Cumva acesti copii si-au legat destinele de acesti lupi care ii ajuta sa mearga mai departe. De exemplu, Bran era pe moarte (nu va spun si de ce) si nimeni nu se gandea ca isi va mai reveni, dar lupul a fost in permanenta langa el si pana la urma totul a fost (aproape) bine. Eddard i-a omorat lupul Sansei si la un moment dat a fost in situatia de a lua o decizie care i-ar fi omorat fiica. Pana la sfarsitul celor 2 volume pe care le-am citit, aceasta nu a patit nimic, dar nici bine nu ii este…

In concluzie… cu toate gandurile mele si scenariile pe care mi le-am facut, toate legate de ce s-ar putea intampla in continuare, nu s-a intamplat nimic din ce am crezut. Aceste carti nu sunt deloc previzibile asa ca acest lucru nu poate decat sa ma bucure. Cand crezi ca se va linisti totul iti dai seama ca doar atunci, defapt, incepe furtuna, iar vantul si ploaia nu vor bate in directia in care credeai…

Share

Cele o mie una fantome

Cele o mie una fantome

Titlu: Cele o mie una fantome

Autor: Alexandre Dumas

Categoria: Literatura Universala

Numar pagini: 192

Editura: Paralela 45

Achizitionata din libraria online: Libris.ro

Nu am mai citit o carte scrisa de Alexandre Dumas de mai bine de 15 ani si sincera sa fiu mi-a fost tare dor de stilul lui. Niciun mort pe esafod in tot acest timp… se poate?

Credeam ca am citit toate cartile lui, imi amintesc si acum cum umblam prin anticariate, pentru ca le gaseam la un pret mult mai mic si voiam sa ii cumpar toate cartile. Acum nu stiu ce sa zic, ori nu aveam eu bani in perioada aceea ori cartile erau foarte scumpe… Vad ca in libraria online libris.ro sunt toate foarte ieftine. Mai gasisem si pe la biblioteca cateva volume, dar voiam sa fie ale mele, sa le citesc cand vreau si de cate ori vreau. Alexandre Dumas a fost unul din scriitorii mei preferati care mi-a deschis apetitul pentru lectura. Traisem cu impresia ca am i-am citit toate cartile, dar se pare ca nu.

Cele „O mie una de fantome” este defapt un ciclu din cele 7 culegeri de povestiri fantastice. Acum ca am aflat acest lucru si vazand si celelalte titluri sunt foarte nerabdatoare sa le achizitionez si sa ma apuc de citit.

Sa va spun pe scurt cam despre ce este vorba in aceasta culegere…

Legandu-se de o banala deschidere a sezonului de vanatoare, autorul, ne introduce in poveste participand si el de aceasta data in calitate de personaj. Cu acest prilej intalneste mai multe personaje, fiind martor impreuna cu ele la marturisirea unui asasinat. Partea interesanta in aceasta poveste, care i-a atras atentia autorului, a fost faptul ca barbatul care si-a ucis sotia taindu-i capul cu o sabie le-a marturisit acestora ca, capul sotiei sale l-a muscat de mana, iar apoi i-a vorbit. Impins de curiozitate merge impreuna cu primarul orasului, medicul, politistul, 2 jandarmi si inca 2 prieteni de-ai primarului in casa unde s-a produs fapta sa vada despre ce este vorba. Deoarece trebuiau sa semneze cu totii procesul verbal de constatare, in calitate de martori, se intalnesc mai tarziu in casa primarului orasului pentru a face acest lucru. Pe baza intamplarii din acea zi constata ca au fost cu totii martorii unei intamplari supranaturale, in trecut, asa ca incep sa povesteasca.

Astfel avem parte de mai multe povesti intr-o singura carte. In una din povesti se vorbeste despre vampiri, iar actiunea se petrece chiar in tara noastra.

Mie mi-a placut foarte mult aceasta carte si chiar daca a fost putin diferita de celelalte, scrise tot de el, autorul si-a pastrat stilul caracteristic. Daca sunteti curiosi, va invit sa cititi aceasta carte. Merita!

 

Share

365 de povesti fascinante cu animale

365 de povesti fascinante cu animale

Titlu: 365 de povesti fascinante cu animale

Colectie: Hai sa citim

Numar pagini: 142

Editura: Aramis

Achizitionata din libraria online: Libris.ro

Fetita mea, Sasha, este foarte atrasa de lectura si nu adoarme seara daca nu ii citesc cateva povesti. Avusesem cateva carti cu povesti nemuritoare, mai vechi, dar nu a avut rabdare sa i le citesc pentru ca erau prea lungi. Tocmai din aceasta cauza ii cumparasem o carte cu povesti care aveau maxim 2 pagini. La inceput a parut incantata de ele, povestile erau noi, cartea avea si poze reprezentative, dar pana la urma nu au mai fost bune nici acestea. I s-au parut prea lungi si, in plus, nu voia sa i le citesc decat pe cele in care personajele erau animale.

Mi-am propus sa gasesc cartea perfecta pentru ea asa ca m-am pus pe cautat. Gasisem mai multe carti cu animale, dar nu eram sigura ca au multe povesti si ca acestea sunt foarte scurte, pana nu am dat de aceasta.

Cartea „365 de povesti fascinante cu animale” are chiar 365 de povesti, sunt cate 3 sau 4 pe o pagina si sunt insotite de imagini reprezentative. Este astfel structurata, pe luni si pe zile, incat sa citesti cate o poveste noua in fiecare zi, un an intreg. Povestile sunt foarte simple, majoritatea despre prietenie si cu talc, dar si usor de inteles de toti copiii. Pentru ca sunt foarte scurte are rabdare sa i le citesc si in acelasi timp sa fac si cateva comentarii pe baza imaginii pentru a intelege mai bine despre ce a fost vorba. Bineinteles ca nu scap fara sa ii citesc cel putin 10 povesti, intr-o singura seara. Uite asa „anul” nostru a fost mult mai scurt, s-a terminat intr-o luna…

365 de povesti sunt foarte multe si trebuie sa recunosc ca am fost curioasa sa aflu ce au putut inventa, autorii. Nu sunt neaparat nemultumita, dar a trebuit sa gasesc si ceva care sa nu imi placa si sa va arat. Stati linistiti, nimic grav! Cateva povesti se repeta (e cat se poate de ok, cred ca doar eu am observat), unele contin niste cuvinte pe care nici eu nu le-am inteles si oricum nu isi aveau rostul, iar unele tratau subiecte nepotrivite pentru copiii mici: razbunarea si moartea. Sa va exemplific 🙂

Una peste alta, eu sunt foarte multumita de aceasta carte, facand abstractie de micile scapari pe care le-am remarcat. Fiind foarte scurte, le puteti citi dintr-o privire si puteti modifica, in timp ce cititi, ce nu va place. Si Sasha este foarte incantata de ea si inca mai vrea sa recitim povestile.

Share

Cei sapte ani de acasa

Cei sapte ani de acasa

Titlu: Cei sapte ani de acasa

Autor: Lata Seth

Numar pagini: 112

Editura: Galaxia copiilor

Achizitionata de pe All.ro

Trebuie sa recunosc ca am fost foarte curioasa de cum ma descurc cu cresterea Sashei si din acest motiv am si ales sa achizitionez aceasta carte.

Sasha iubeste cartile, ii place sa ii citesc povesti, dar este curioasa si cand ne jucam dupa indicatiile din diferite carti. Bineinteles ca i-a placut sa rezolve si „exercitiile” din cartea „Cei sapte ani de acasa”.

Cartea este structurata e capitole, si incepe cu partile corpului. Pentru ca sunt puse intrebari care au raspunsuri corecte sau gresite, iar acestea sunt reprezentate si prin imagini, mi-a fost foarte usor sa o fac, pe Sasha, sa intre in joc. Spre surprinderea mea a raspuns, la marea majoritate a intrebarilor, corect. Eu zic ca suntem pe drumul cel bun, petru 3 ani si jumatate cat are Sasha, iar pana la 7 ani avem timp sa le invatam pe toate…

Cartea continua cu invatarea bunelor maniere in societate:

  • la scoala
  • cu prietenii
  • cu vecinii
  • cu musafirii
  • postasul, politistul, pompierul
  • la doctor, dentist

Momentan nu ma pot baza pe ea sa sune la politie/ pompieri in caz de ceva, pentru ca ea de abia vorbeste, dar eu cred ca si-ar da seama cand exista o problema. Ca orice copil, inca este fricoasa cand vie vorba de doctor sau de dentist, dar stie ca trebuie sa asculte si sa stea cuminte. Nu a stiut nici sa identifice personajele din carte si sa spuna ce meserie au, decat pe doctor il cunoaste pentru ca s-a intalnit de ulte ori cu unul. 🙂

Ma asteptam sa imi zica ca e bine sa insiste sa ii mai cumparam si alte jucarii, dar se pare ca stie ca nu e bine. Asta nu inseamna ca si respecta acest lucru.  Inca mai lucram la partea cu cerutul in magazin a diverselor lucruri care se gasesc pe rafturi. 🙂

Ce nu mi-a placut la carte:

La un moment dat, la partea cu „spune intotdeauna adevarul” si „cum e corect sa procedezi” arata niste imagini + descrierea unui tata foarte furios. Eu consider ca in orice situatie trebuie sa iti pastrezi cumpatul si chiar daca esti nervos, suparat sau dezamagit sa nu ii arati aceste sentimente, sa nu mai zic ca nu trebuie sa fi niciodata furios. Un copil bine crescut si cu cei sapte ani de acasa va intelege singur ca a gresit, ii va parea rau si se va indrepta.

Va recomand aceasta carte pentru copiii vostri. Au ce invata din ea si este ca un test, pentru parinti, sa vada cam pe unde se situeaza cu invatarea minimului de bune maniere.

Share

Portretul lui Dorian Gray

Portretul lui Dorian Gray

Titlu: Portretul lui Dorian Gray

Autor: Oscar Wilde

Numar pagini: 246

Editura: Polirom

Achizitionata de pe Libris.ro

Am fost foarte curioasa sa citesc aceasta carte pentru ca am vazut filmul si mi-a placut. Eram convinsa ca nu au reusit sa surprinda, in film, absolut tot si asa a si fost. Mai mult decat atat, in film au facut destul de multe schimbari, care sa il faca, poate, mai palpitant si mai interesant, dar nu au reusit sa prinda esenta. Este placut sa cunosti fiecare personaj, sa stii cat mai multe despre el si apoi sa tragi concluzii. Deobicei daca vad un film facut dupa o carte si este interesant, citesc si cartea, dar daca citesc prima data cartea nu prea mai sunt curioasa sa vad si filmul pentru ca de cele mai multe ori este dezamagitor.

Dorian Gray este un baiat deosebit de frumos care este descoperit de catre renumitul pictor Basil Hallward si care devine sursa lui de inspiratie. Acesta ii face lui Dorian Gray, portretul intreg, iar dupa ce il termina i-l daruieste. In casa lui Basil, Dorian, il intalneste pe lordul Henry Wotton de care este foarte fascinat si devin imediat prieteni. Acesta il influenteaza inca de la inceput, cu filosofia lui despre viata, dar nu in cel mai bun mod.

Cand Dorian isi priveste tabloul isi da si el seama de frumusetea lui si isi doreste sa ramana vesnic tanar. Chiar rosteste un fel de rugaciune care se adevereste. Isi da seama de lucrul acesta in noaptea in care actrita Sibyl Vane, fata pe care credea ca o iubeste, se sinucide din cauza lui. Atunci apare primul semn, de cruzime, pe chipul lui din tablou. Dandu-si seama de acest lucru, ascunde tabloul in pod si nu il mai arata nimanui.

De aici, nimic nu se mai intampla ca in film, asa ca, daca vreti sa descoperiti o alta poveste, cititi cartea… Nici finalul nu este la fel.

Este o carte foarte interesanta! Mi-a placut foarte mult si v-o recomand cu mare drag. Este exact asa cum mi-am dorit sa fie.

Share

Toate titlurile bune au fost date

Toate titlurile bune au fost date

Titlu: Toate titlurile bune au fost date

Dupa parerea mea, nu „Toate titlurile bune au fost date”, pur si simplu nu exista un titlu destul de bun pentru cartea aceasta, de asta nu are titlu.

Autor: Silviu Iliuta

Numar de pagini: Prea putine

Cum am ajuns sa imi doresc sa citesc aceasta carte: Urmaream de ceva timp blogul autorului, cronicipebune.ro, si ma distram pe seama postarilor aparute pe acolo. Nu am avut cum sa nu obsev reclamele pe care le facea la carte. Am dat x, x, x de foarte multe ori, apareau peste tot si nu ma lasau sa „lecturez” prostiile alora de pe facebook. Intr-o zi, la sfarsitul unei postari a aparut un fragment din Fata Morgana. Dupa ce l-am citit am inceput sa caut, obsesiv, continuarea. Pagina dupa pagina si nimic… Hopa! Alt fragment. De data aceasta era din „Prietenul meu, inselatul”. Dupa ce l-am terminat am zis ca nu mai citesc alt fragment, daca mai apare pe undeva, pentru ca nu vreau sa imi stric singura surpriza. A doua zi am comandat cartea.

Am citit fara sa respir primele 94 de pagini si din pacate, nu mi-a permis timpul sa continui pentru ca sigur o terminam.

29.11.2016

M-am oprit exact dupa prima poveste. Cartea incepe cu cateva intamplari din viata autorului. Nu stiu daca sunt adevarate, dar nici nu conteaza acest lucru, ideea e ca au reusit sa imi starneasca curiozitatea si sa vreau sa mai citesc. Daca prima data m-a intristat povestirea despre Tom, urmatoarele doua m-au distrat foarte tare. Bineinteles ca autorul a considerat ca ajunge, momentan, cat a povestit despre anumite personaje, dar a dat de inteles ca va urma si continuarea. Vreau sa vad daca Tom e Tom si cum a fost pana la urma cu Cris si fata de ciocolata.

04.12.2016

Azi am reusit sa mai citesc cateva pagini din carte… M-am bucurat la inceput ca a revenit la Maria dar apoi m-au intristat vestile despre ea. Si sa fie totul si mai trist… a inceput povestea „Fata Morgana”. O poveste minunata, stranie (imi plac tipul acesta de povesti) care, in cele din urma, se termina bine (asa cred). 😉

06.12.2016

Cum ma asteptam, dupa Fata Morgana, a revenit la Maria. Totusi nu ma asteptam sa se incheie totul asa brusc si sec dar ce sa faci… asa-i viata :). Intr-un fel era de asteptat sa se intample asa. Pacat de ea! (Nu, nu a murit).

09.12.2016

Stiti ceva… cartea asta e prea faina sa v-o, aproape, povestesc eu asa ca nu vreau sa mai scriu nimic despre ea. Trebuie sa o cititi exact asa cum este scrisa si va garantez ca o sa va placa.

Cred ca v-ati dat seama de ce am scris ca e aproape review. Pentru ca nu am zis nimic concret despre ce se intampla in carte si totusi sper ca v-am starnit curiozitatea. Mi-a placut cum a facut trecerea, de fiecare data, de la o poveste la cealalta, unele povesti m-au facut sa rad, altele m-au intristat, m-au facut curioasa, am avut o gramada de sentimente… una peste alta, mi-a placut povesea de dragoste si sunt sigura ca, orice mi-as putea eu imagina, nu s-ar putea compara cu acea continuare gandita de autor. Am o singura intrebare… asa la final. Cand vom avea si continuarea?

Share