Category Archives: Recenzii

Tipul din filme nu exista

Tipul din filme nu exista

Titlu: Tipul din filme nu exista

Autor: Bogdan Stoica

Categoria: Literatura Romana

Numar pagini: 224

Editura: Univers

Achizitionata din libraria online: Libris.ro

Am ales sa citesc aceasta carte pentru ca am mai citit articole pe blogul autorului si mi-a placut stilul acestuia de a pune problema. Desi foloseste foarte des cuvinte cu „P” nu o face intr-un mod grosolan, pur si simplu, este doar un mod de exprimare (modul lui de exprimare), sau cel putin asa am privit eu lucrurile. Daca nu as fi stiut absolut nimic despre autor cu siguranta as fi ghicit ca este din Ploiesti si ca lucreaza sau ca a lucrat ca jurnalist. Am avut si eu cativa colegi, cand locuiam in Ploiesti, care foloseau cuvinte ca sinistru si primitiv cam in acelasi context.

„Tipul din filme nu exista” (si nici tipa) din perspectiva autorului si nu vreau sa il contrazic. Nimeni nu este perfect si i-am dat de multe ori dreptate in timp ce citeam. Pe mine, aceasta carte, m-a distrat foarte mult probabil si pentru ca eu mi-am gasit, deja, jumatatea. Din punctul meu de vedere, este mai bun decat oricare tip din filme, asa ca am scapat. Chiar daca tipul din filme nu exista, eu nu l-am cautat si nici nu mi l-am dorit pentru ca stiam ca poate exista cineva mai bun de atat.

In mai mult de jumatate din carte vorbeste despre experienta lui cu femeile. Nu mi s-a parut ca ar urmari o relatie serioasa asa ca este destul de superficial, iar cand vede o femeie „buna”, singurul lucru la care se gandeste este, stiti voi care. Dupa ce ne povesteste despre „relatiile” lui ne mai ajuta si cu niste sfaturi despre cum sa ne ferim de diferiti barbati. Ma gandesc… oare barbatii care i-au citit cartea nu il injura putin? Nu de alta, dar iti deschide putin ochii, iar daca esti destul de desteapta te-ai putea feri de anumiti barbati. Dupa ce o sa citesti cartea o sa le recunosti gesturile si o sa le ghicesti intentiile mult mai usor.

Cateva exemple:

Sa revenim… Poate ca nu am eu experienta, pentru ca nu am avut prea multi prieteni, dar nici nu am avut parte de astfel de specimene de barbati, ca cei descrisi in carte, asa ca imi vine greu sa il iau in serios. Oricum a fost o lectura placuta si am ras cu lacrimi la mai mult de jumatate din faze. Eu zic ca asta e de bine… O recomand!

Share

Shantaram

Shantaram

Titlu: Shantaram

Autor: Gregory David Roberts

Categoria: Carte generala, Beletristica, Literatura universala

Numar pagini: 890

Achizitionata din libraria online: All.ro

Desi crezusem initial ca este fictiune, se pare ca „Shantaram”, personajul principal, este chiar autorul acestui roman. Cartea incepe cu venirea lui in Bombay/ Mumbai, iar pe parcurs aflam ca acesta evadase dintr-o inchisoare din Australia si ajunsese cumva in India. Desi din primele lui descrieri, Bombayul nu este cel mai frumos oras din lume, nici cel mai curat, oamenii nu sunt cei mai cinstiti si nici macar clima nu este prea prietenoasa, totusi acesta se indragosteste de oras si nu isi mai doreste sa plece in alta parte. A renuntat deja la vechea viata, de talhar si drogat, asa ca isi propune sa inceapa una noua fara toate acestea. Intr-un final nu prea reuseste, dar toate aventurile prin care trece sunt foarte interesante. Pana si toata acea filosofie despre „orice” incepuse sa imi placa si sa nu mi se mai para ca lungeste cartea degeaba. Cateva exemple reprezentative, care mie mi-au placut, ar fi acestea:

„Am adus cele mai proaspete vesti si cele mai fierbinti barfe. Stii care-i diferenta dintre noutati si barfe, nu-i asa? Noutatile iti spun ce au mai facut oamenii, barfa insa iti zice cat de mult le-a placut”.

” Si acum, in ceea ce priveste raspunsul la intrebarea ta, iata-l: Viata este o calitate a tuturor celor care sunt. Am putea s-o numim chiar caracteristica lor, unul dintre cuvintele mele englezesti preferate. daca engleza nu este limba ta nativa, atunci cuvantul „caracteristic” iti va suna uluitor- ca o bataie intr-o toba, sau ca ruperea unui vreasc incins pus pe foc. Deci, pentru a continua, fiecare atom din univers are caracteristica vietii. Cu cat mai complex este modul atomilor de a se grupa unii cu altii, cu atat mai complexa este expresia acestei caracteristici a vietii. O piatra este un aranjament foarte simplu de atomi, astfel ca viata pietrei e atat de simpla, incat nici n-o putem percepe. O pisica este un aranjament foarte complex de atomi si de aceea viata ei este foarte vizibila. dar viata este prezenta oriunde si peste tot, chiar si cand n-o putem vedea.”

„Nu poti ucide dragostea. Nu poti s-o ucizi nici macar cu ura. Poti ucide indragostirea, indragirea si chiar dragalasenia. Poti ucide toate astea sau le poti amorti cu regrete dense, plumburii, dar nu poti ucide dragostea insasi. Dragostea este cautarea febrila a unui adevar, altul decat al tau; si odata ce ai simtit-o, cinstit si complet, iubirea este eterna.”

Cum incepe…

„Insa povestea mea nu incepe cu ei sau cu mafia: ea se intoarce la prima mea zi in Bombay. Soarta m-a manat aici. Norocul a facut cartile care m-au condus la Karla Saaranen. Iar eu am inceput sa-mi joc cartea din primul moment in care am privit in ochii ei verzi. Asa incepe aceasta poveste, ca toate celelalte -cu o femeie, un oras si un dram de noroc”

Ajunge in Bombay cu un pasaport fals si chiar din prima zi cunoaste niste personaje alaturi de care toate actiunile lui viitoare vor fi strans legate. In carte toata lumea il cunoaste ca Lin sau Linbaba, o prescurtare de la Lindsay, care a fost si ultimul lui nume fals pe care l-a folosit pentru a ajunge pana aici. Mi s-a parut foarte distractiva intalnirea lui cu Prabaker pe care il angajeaza sa ii fie ghid. In scurt timp ajung sa fie foarte buni prieteni si se ajuta reciproc de fiecare data.

„- Da, OK, Lin merge.

– Foarte bun! Sunt prea fericit ca place numele asta tie. Cum al meu inseamna „Fiul Luminii” in limba hindi, Lin, are si el un inteles foarte bun si norocos.

-Da? Si ce inseamna „Lin” in hindi?

-Insemneaza „penis”! explica el cu o incantare pe care se astepta sa i-o impartasesc.

-A, super. E super… pur si simplu.

-Da, foarte super, foarte norocos. Inteles nu e exact asa, dar suna ca ling sau lingam, care astea inseamna „penis”.

-Las-o balta, omule, protestai eu, pornind din nou la drum. Cum ma prezint oamenilor spunand ca sunt domnul Penis? Glumesti? Deja imi pot imagina – „Buna ziua, incantat de cunostinta, ma numesc Penis.” In niciun caz. Las-o balta. Cred ca ne vom multumi cu Lindsay.

-Nu! Nu! Adevarat spun serios, Lin e nume frumos, un nume foarte putere, foarte norocos, un nume prea norocos! La oameni o sa le place la nebunie numele asta cand aud. Vino, iti arat.”

Numele de Shantaram il primeste in satul lui Prabu (Prabaker), unde gaseste linistea si de unde aproape ca nu isi mai doreste sa plece datorita acelor oameni buni pe care i-a intalnit.

„Acesta era Shantaram, care inseamna „om al pacii”, sau „om al pacii lui Dumnezeu”. Taranii si-au infipt tarusii in pamantul vietii mele. Stiau locul din mine unde raul se oprea din curs si l-au insemnat cu alt nume […] Nu stiu daca au gasit acel nume in inima barbatului care credeau ca sunt, sau daca l-au sadit acolo, ca pe un copac al dorintelor, pentru a inflori si a creste. Indiferent care era adevarul. chiar daca au descoperit acea pace sau daca au creat-o, adevarul este ca omul care sunt in prezent s-a nascut atunci, in acele momente […] Shantaram. Omul mai bun care incepeam sa fiu, incetul cu incetul si mult prea tarziu.”

Doar dupa moartea lui Prabaker incepe treaba serioasa. Acesta accepta sa plece in Afganistan cu noii sai prieteni din banda mafiota si se da drept american pentru a usura un transport de arme, explozibil, pasapoarte, bani, aur, piese de schimb pentru masini si medicamente, pentru a-i ajuta pe luptatorii mujahedini care asediau Kandaharul. Dupa ce se intoarce in Bombay continua sa lucreze pentru cei din asociatia mafiota. Ar fi multe de povestit si inainte, dar si dupa acest punct insa scopul acestei recenzii nu consta in povestirea intregii carti. Trebuie sa ma credeti, pe cuvant, ca este o carte interesanta si care merita citita, iar micile pasaje extrase din carte sper sa va convinga daca nu au facut-o deja.

„- Uite, Lin, gafai el. Esti baiat foarte mare, sper sa mearga bine la tine. Astia sunt de la Grasul Satish. Este foarte gras, cred ca este buni la tine. I-am spus o poveste si mi-a dat astea doua perechi pentru tine. I-am spus ca in timpul calatoriei ai avut emotii si ca ai facut asa mizerie in pantaloni, ca a trebuit sa aruncat.

-I-ai spus ca m-am cacat in pantaloni?

-O, da, Lin. In niciun caz nu puteam sa-i spun ca nu ai peste-sub-chiloti!

-Ei, bineinteles ca nu.

-Adica, ce-ar fi spus despre tine?

-Multumesc, Prabu, mormaii eu cu dintii inclestati.”

„[…] Acum oamenii asteapta ceva. Pe tine te asteapta. Si tu chiar esti ceva cu adevarat, Lin Shantaram, daca nu te superi ca zic asa fetei tale afumate si parului tau lipicios. Dar mai intai trebuie sa faci nevoile, apoi spalat, apoi micul dejun. Si trebuie sa mergem, cativa tineri ne asteapta pe dig si vor sa te vada cum faci la nevoi.

-Poftim?

-O, da! Sunt fascinati despre tine. Esti ca un erou de filme pentru ei. Mor sa te vada cum faci nevoile. Si apoi, dupa toate aceste lucruri, te intorci si repari bolnavii, ca un adevarat erou, nu?

Si astfel a fost stabilit rolul meu in mahala. „Daca soarta nu te face sa razi, spusese Karla, intr-una dintre conversatiile noastre, „atunci nu ai inteles poanta.”

Gasiti multe recenzii despre aceasta carte, dar nu in multe dintre ele puteti citi cea mai distractiva parte pe care mi-am dorit sa o evidentiez cu ajutorul acelor pasaje. Sper ca au reusit sa va aduca si voua zambetul pe buze…

Nu m-a descurajat niciodata numarul mare de pagini, dintr-o carte, dar nici nu mi-au placut niciodata descrierile foarte lungi. Sunt mai prietena cu actiunea continua, iar cand citesc o carte asta imi doresc sa gasesc in ea fie ca are 200 sau 1000 de pagini. Din lipsa de timp am reusit sa trag de aceasta carte mai mult de o luna, dar nu m-am gandit nicio clipa sa renunt la ea si sa nu o mai citesc. Chiar daca, pe alocuri, nu a fost chiar atat de captivanta pe cat mi-as fi dorit, totusi m-am bucurat de toate informatiile pe care mi le-a oferit pe parcurs. Prin intermediul ei am reusit sa cunosc si sa indragesc oamenii si obiceiurile din India.

Sunt foarte curioasa si nerabdatoare sa citesc continuarea: „Umbra muntelui„.

Share

Cantec de Gheata si Foc: Urzeala Tronurilor

Cantec de Gheata si Foc: Urzeala Tronurilor

Titlu: Cantec de Gheata si Foc: Urzeala Tronurilor

Autor: George R.R. Martin

Categoria: SF & Fantasy

Numar pagini: 888

Editura: Nemira

Achizitionata din libraria online: Libris.ro

Trebuie sa recunosc ca am ales sa citesc aceasta carte pentru ca auzisem de „nebunia”  produsa de serial. Mi-ar fi placut sa il vad, dar nu am reusit sa imi fac niciodata timp. Mi-a fost mai usor sa iau cartea si sa citesc din ea cate putin cand aveam putin timp liber. In plus, in carte gasesti mereu mai multe detalii care nu pot fi surprinse, in totalitate, de catre camere sau pur si simplu sunt scoase de catre regizor. Am inteles ca doar primul sezon surprinde foarte multe detalii din carte, iar urmatoarele nu prea mai au treaba. De multe ori ma atasez mai mult de personajele pe care mi le imaginez fata de cele care imi sunt oferite pe ecran si astfel nu sunt dezamagita de nimic.

Toate detaliile date la inceputul cartii m-au dus cu gandul la un roman istoric. Regi si regine, cavaleri si domnite, sabii si turniruri, sunt ingredientele perfecte pentru un roman istoric. Asta pana cand intra in scena Ceilalti, lupii stravechi, dragonii si incadreaza aceste carti in genul SF si Fantasy.

Fiecare capitol poarta numele unui personaj, care este in centrul atentiei si intreaga actiune se invarte in jurul lui, mai putin prologul. In aceste 2 volume, familiei Stark ii sunt dedicate majoritatea capitolelor. Daca in primul volum facem cunostinta cu toate personajele, in cel de-al doilea volum actiunea incepe sa prinda contur si sa se complice. Fiind multe personaje si multe locuri in care acestea isi desfasoara actiunea am consultat de foarte multe ori harta (o gasiti la inceputul primului volum) si anexa cu casele (o gasiti la sfarsitul celui de-al doilea volum).

Nu o sa va povestesc cartile, nu acesta este scopul acestei recenzii… chiar nu ar mai avea niciun farmec daca as face asta. Vreau sa va dau doar cateva detalii care, sper eu, va vor convinge ca aceste carti merita citite. La sfarsitul lor va veti da si voi seama ca defapt nu au luat sfarsit, ci marcheaza un nou inceput. Mai sunt inca 4 titluri a cate 2 volume fiecare si pentru ca mi-a placut foarte mult ce am citit pana acum sunt foarte nerabdatoare sa continui.

Familia Stark este formata din 8 membrii, Eddard Stark si sotia sa Catelyn, fiul lor Robb care este cel mai mare (14 ani), fiica cea mare Sansa (11 ani), Arya (9 ani), fiul Brandon/ Bran (7 ani), Rickon (3 ani) + fiul bastard a lui Ned, Jon Snow (14 ani). Blazonul casei Stark este lupul stravechi, care inca mai exista.

Pentru ca imi plac simbolurile si cumva am legat mai multe lucruri de o anumita intamplare, trebuie sa v-o povestesc…

In primul capitol, dupa pedepsirea unui fugar din rondul de noapte, Eddard Stark se intoarce acasa impreuna cu fii sai Robb, Ben si Jon Snow (ii insoteau si cativa cavaleri), iar Robb gaseste o lupoaica straveche, moarta, cu un corn de cerb in gat. Langa ea stateau puii de lup stravechi, cenusii, care inca nu facusera ochi. Erau 2 lupoaice si 3 lupi si la propunerea lui Jon Snow acestia au hotarat sa pastreze puii si sa ii ofere fiecarui copil din familia Stark. Dupa ce au plecat, lui Jon i s-a parut ca mai aude ceva si s-a intors, iar atunci a mai gasit inca un pui. Acesta era mai mare, alb si cumva fugise de langa fratii lui. Primul gand care i-a venit in minte a fost ca acest pui fiind diferit de ceilalti a fost respins, exact ca el. Bineinteles ca Jon l-a pastrat pentru el.

Blazonul casei regale este un Cerb incoronat. Eddard va ajunge, pentru scurt timp, „mana regelui” si va muri, oarecum, din cauza acestuia. Cumva acesti copii si-au legat destinele de acesti lupi care ii ajuta sa mearga mai departe. De exemplu, Bran era pe moarte (nu va spun si de ce) si nimeni nu se gandea ca isi va mai reveni, dar lupul a fost in permanenta langa el si pana la urma totul a fost (aproape) bine. Eddard i-a omorat lupul Sansei si la un moment dat a fost in situatia de a lua o decizie care i-ar fi omorat fiica. Pana la sfarsitul celor 2 volume pe care le-am citit, aceasta nu a patit nimic, dar nici bine nu ii este…

In concluzie… cu toate gandurile mele si scenariile pe care mi le-am facut, toate legate de ce s-ar putea intampla in continuare, nu s-a intamplat nimic din ce am crezut. Aceste carti nu sunt deloc previzibile asa ca acest lucru nu poate decat sa ma bucure. Cand crezi ca se va linisti totul iti dai seama ca doar atunci, defapt, incepe furtuna, iar vantul si ploaia nu vor bate in directia in care credeai…

Share

Cele o mie una fantome

Cele o mie una fantome

Titlu: Cele o mie una fantome

Autor: Alexandre Dumas

Categoria: Literatura Universala

Numar pagini: 192

Editura: Paralela 45

Achizitionata din libraria online: Libris.ro

Nu am mai citit o carte scrisa de Alexandre Dumas de mai bine de 15 ani si sincera sa fiu mi-a fost tare dor de stilul lui. Niciun mort pe esafod in tot acest timp… se poate?

Credeam ca am citit toate cartile lui, imi amintesc si acum cum umblam prin anticariate, pentru ca le gaseam la un pret mult mai mic si voiam sa ii cumpar toate cartile. Acum nu stiu ce sa zic, ori nu aveam eu bani in perioada aceea ori cartile erau foarte scumpe… Vad ca in libraria online libris.ro sunt toate foarte ieftine. Mai gasisem si pe la biblioteca cateva volume, dar voiam sa fie ale mele, sa le citesc cand vreau si de cate ori vreau. Alexandre Dumas a fost unul din scriitorii mei preferati care mi-a deschis apetitul pentru lectura. Traisem cu impresia ca am i-am citit toate cartile, dar se pare ca nu.

Cele „O mie una de fantome” este defapt un ciclu din cele 7 culegeri de povestiri fantastice. Acum ca am aflat acest lucru si vazand si celelalte titluri sunt foarte nerabdatoare sa le achizitionez si sa ma apuc de citit.

Sa va spun pe scurt cam despre ce este vorba in aceasta culegere…

Legandu-se de o banala deschidere a sezonului de vanatoare, autorul, ne introduce in poveste participand si el de aceasta data in calitate de personaj. Cu acest prilej intalneste mai multe personaje, fiind martor impreuna cu ele la marturisirea unui asasinat. Partea interesanta in aceasta poveste, care i-a atras atentia autorului, a fost faptul ca barbatul care si-a ucis sotia taindu-i capul cu o sabie le-a marturisit acestora ca, capul sotiei sale l-a muscat de mana, iar apoi i-a vorbit. Impins de curiozitate merge impreuna cu primarul orasului, medicul, politistul, 2 jandarmi si inca 2 prieteni de-ai primarului in casa unde s-a produs fapta sa vada despre ce este vorba. Deoarece trebuiau sa semneze cu totii procesul verbal de constatare, in calitate de martori, se intalnesc mai tarziu in casa primarului orasului pentru a face acest lucru. Pe baza intamplarii din acea zi constata ca au fost cu totii martorii unei intamplari supranaturale, in trecut, asa ca incep sa povesteasca.

Astfel avem parte de mai multe povesti intr-o singura carte. In una din povesti se vorbeste despre vampiri, iar actiunea se petrece chiar in tara noastra.

Mie mi-a placut foarte mult aceasta carte si chiar daca a fost putin diferita de celelalte, scrise tot de el, autorul si-a pastrat stilul caracteristic. Daca sunteti curiosi, va invit sa cititi aceasta carte. Merita!

 

Share

365 de povesti fascinante cu animale

365 de povesti fascinante cu animale

Titlu: 365 de povesti fascinante cu animale

Colectie: Hai sa citim

Numar pagini: 142

Editura: Aramis

Achizitionata din libraria online: Libris.ro

Fetita mea, Sasha, este foarte atrasa de lectura si nu adoarme seara daca nu ii citesc cateva povesti. Avusesem cateva carti cu povesti nemuritoare, mai vechi, dar nu a avut rabdare sa i le citesc pentru ca erau prea lungi. Tocmai din aceasta cauza ii cumparasem o carte cu povesti care aveau maxim 2 pagini. La inceput a parut incantata de ele, povestile erau noi, cartea avea si poze reprezentative, dar pana la urma nu au mai fost bune nici acestea. I s-au parut prea lungi si, in plus, nu voia sa i le citesc decat pe cele in care personajele erau animale.

Mi-am propus sa gasesc cartea perfecta pentru ea asa ca m-am pus pe cautat. Gasisem mai multe carti cu animale, dar nu eram sigura ca au multe povesti si ca acestea sunt foarte scurte, pana nu am dat de aceasta.

Cartea „365 de povesti fascinante cu animale” are chiar 365 de povesti, sunt cate 3 sau 4 pe o pagina si sunt insotite de imagini reprezentative. Este astfel structurata, pe luni si pe zile, incat sa citesti cate o poveste noua in fiecare zi, un an intreg. Povestile sunt foarte simple, majoritatea despre prietenie si cu talc, dar si usor de inteles de toti copiii. Pentru ca sunt foarte scurte are rabdare sa i le citesc si in acelasi timp sa fac si cateva comentarii pe baza imaginii pentru a intelege mai bine despre ce a fost vorba. Bineinteles ca nu scap fara sa ii citesc cel putin 10 povesti, intr-o singura seara. Uite asa „anul” nostru a fost mult mai scurt, s-a terminat intr-o luna…

365 de povesti sunt foarte multe si trebuie sa recunosc ca am fost curioasa sa aflu ce au putut inventa, autorii. Nu sunt neaparat nemultumita, dar a trebuit sa gasesc si ceva care sa nu imi placa si sa va arat. Stati linistiti, nimic grav! Cateva povesti se repeta (e cat se poate de ok, cred ca doar eu am observat), unele contin niste cuvinte pe care nici eu nu le-am inteles si oricum nu isi aveau rostul, iar unele tratau subiecte nepotrivite pentru copiii mici: razbunarea si moartea. Sa va exemplific 🙂

Una peste alta, eu sunt foarte multumita de aceasta carte, facand abstractie de micile scapari pe care le-am remarcat. Fiind foarte scurte, le puteti citi dintr-o privire si puteti modifica, in timp ce cititi, ce nu va place. Si Sasha este foarte incantata de ea si inca mai vrea sa recitim povestile.

Share

Cei sapte ani de acasa

Cei sapte ani de acasa

Titlu: Cei sapte ani de acasa

Autor: Lata Seth

Numar pagini: 112

Editura: Galaxia copiilor

Achizitionata de pe All.ro

Trebuie sa recunosc ca am fost foarte curioasa de cum ma descurc cu cresterea Sashei si din acest motiv am si ales sa achizitionez aceasta carte.

Sasha iubeste cartile, ii place sa ii citesc povesti, dar este curioasa si cand ne jucam dupa indicatiile din diferite carti. Bineinteles ca i-a placut sa rezolve si „exercitiile” din cartea „Cei sapte ani de acasa”.

Cartea este structurata e capitole, si incepe cu partile corpului. Pentru ca sunt puse intrebari care au raspunsuri corecte sau gresite, iar acestea sunt reprezentate si prin imagini, mi-a fost foarte usor sa o fac, pe Sasha, sa intre in joc. Spre surprinderea mea a raspuns, la marea majoritate a intrebarilor, corect. Eu zic ca suntem pe drumul cel bun, petru 3 ani si jumatate cat are Sasha, iar pana la 7 ani avem timp sa le invatam pe toate…

Cartea continua cu invatarea bunelor maniere in societate:

  • la scoala
  • cu prietenii
  • cu vecinii
  • cu musafirii
  • postasul, politistul, pompierul
  • la doctor, dentist

Momentan nu ma pot baza pe ea sa sune la politie/ pompieri in caz de ceva, pentru ca ea de abia vorbeste, dar eu cred ca si-ar da seama cand exista o problema. Ca orice copil, inca este fricoasa cand vie vorba de doctor sau de dentist, dar stie ca trebuie sa asculte si sa stea cuminte. Nu a stiut nici sa identifice personajele din carte si sa spuna ce meserie au, decat pe doctor il cunoaste pentru ca s-a intalnit de ulte ori cu unul. 🙂

Ma asteptam sa imi zica ca e bine sa insiste sa ii mai cumparam si alte jucarii, dar se pare ca stie ca nu e bine. Asta nu inseamna ca si respecta acest lucru.  Inca mai lucram la partea cu cerutul in magazin a diverselor lucruri care se gasesc pe rafturi. 🙂

Ce nu mi-a placut la carte:

La un moment dat, la partea cu „spune intotdeauna adevarul” si „cum e corect sa procedezi” arata niste imagini + descrierea unui tata foarte furios. Eu consider ca in orice situatie trebuie sa iti pastrezi cumpatul si chiar daca esti nervos, suparat sau dezamagit sa nu ii arati aceste sentimente, sa nu mai zic ca nu trebuie sa fi niciodata furios. Un copil bine crescut si cu cei sapte ani de acasa va intelege singur ca a gresit, ii va parea rau si se va indrepta.

Va recomand aceasta carte pentru copiii vostri. Au ce invata din ea si este ca un test, pentru parinti, sa vada cam pe unde se situeaza cu invatarea minimului de bune maniere.

Share