Nu imi doresc sa fiu bogata… material, mi-as face un rau singura dar si altora. Sa ai prea multi bani, nu il mai vezi pe cel de jos care sufera, caritatea se  numeste  mandrie, bunatatea… mila. Si unde sunt prietenii tai care pun mana de la mana de un suc doar sa te aiba in preajma si sa iesi cu ei in oras, da stiu, o sa am alti prieteni care se vor perinda prin preajma mea doar cand am. Unde sunt cadourile acelea mici, mai mult simbolice pe care le primeai de la prieteni si iti bucura sufletul atat de mult. Oricat ar costa acum cadoul primit nu mai conteaza pentru ca tu oricum ai si poti sa iti iei si singur, poate gandesti ca uite ce zgarciti au fost pentru ca au cheltuit pe ceva cu cateva sute mai putin.

Eu nu invidiez oamenii bogati si nu imi doresc sa fiu bogata, nu vreau sa incep sa devin paranoica ca intr-o zi toti ma vor fura, ca sunt urmarita pe strada sa ma jefuiasca, sa nu dorm noaptea ca poate a doua zi ma trezesc saraca din diferite motive… ce viata! Nu, eu imi doresc ca bogatia sa vina din inima sa impart putinul pe care il am si sa fac din el mai mult, atat cat sa imi ajunga. Parcul prin care ma plimb vreau sa il simt, sa ma bucur de el, sa-mi fie o oaza de relaxare, nu un stres, ca imi vin prietenii la cafea si gradinarul a taiat dintr-o parte cam multi trandafiri si o sa ma vorbeasca lumea…

Cu totii ne dorim sa o ducem mai bine, sa avem tot ce ne trebuie, dar atat, nu vreau sa am mai mult decat imi trebuie sa incep sa ma prostesc, sa-mi bat joc de mine si de altii. Pentru mine banii nu adic fericirea, aduc mult mai multe probleme, si sa nu uitam ca este mult mai usor  sa cazi decat sa te ridici si cu cat cazi mai de sus cu atat este mai dureros, si mai ales daca nu ai fost niciodata acolo…

Leapsa din rubrica blogosfera feminina vreau sa o predau acum Anei