Un vis frumos mi s-a implinit

In clipa cand te-am intalnit

Te uitai senin la mine

Imi doream sa fiu cu tine…

Doar odata am vorbit

Si m-am si indragostit

Iar de cand m-ai sarutat

Ai vazut cat m-am schimbat…

Fara regret m-am refugiat la tine

M-ai strans in brate si mi-a fost bine

Cu soapte si cu sarutari fierbinti

Nu mai vroiam sa fim cuminti…

M-ai vrajit doar cu o privire

Mi-ai aratat cum e cu tine

Mi-a placut sa fiu privita

M-am simtit iarasi dorita…

Sunt doar o corabie pierduta in uitare

Plutind pe valuri in nemarginita zare

Daca vreodata am sa te regasesc

Vei vedea cat te iubesc…

Sunt doar un nor care suspina

Si ploaia care cade lina

Sunt peste tot in jurul tau

Eu te iubesc, nu-mi face rau…

Sunt sunetul din departare

Ce plange mult,  de disperare

Ca ai plecat si ai uitat

Ca te iubesc cu adevarat…

Sunt absolut tot ce vrei tu

Te rog nu imi mai spune nu…

Daca te vei intoarce acum la mine

Iti promit c-o sa ne fie bine…

Mergand pe strada din oras

Am intalnit un copilas

Statea la colt de strada si plangea

De mamicuta  lui tot intreba…

M-am apropiat de el incetisor

L-am luat in brate si l-am pupat pe obrajor

Atunci el  s-a oprit din plans si m-a privit sfios

Acum este copilul meu cel dragastos…

Un suflet bland sa ma-nteleaga

Am cautat o viata intreaga

Si acum ca te-am gasit

N-ai rezistat, m-ai parasit…

Pe brate ca pe valuri m-ai purtat

Sa gasesc drumul bun am incercat

Eram corabia ratacita in uitare

De mult pierduta si arsa de soare

Mi-ai fost aproape, m-ai iubit

De ce acum m-ai parasit?

Pe valurile tale m-ai purtat

M-ai dus la mal si m-ai uitat…

Iubesc fiecare anotimp in parte.
De ce iubesc toamna?
Pentru ca este singura care ma poate umple de nori si-mi poate tatua ploi pe trupul gol; imi poate sopti in culorile ei aurii :  Capul sus, lumea e a ta!”
Atunci mi-as dori sa am o esarfa mare care sa miroase a toamna tarzie, a fructe zemoase si dulci care sa-mi iubeasca trupul; poate chiar sa aiba toamna pictata pe ea.
De ce iubesc iarna?
Pentru ca imi topeste fulgii pe trup si ma lasa sa imi rup si ultima iubire din fiecare amintire soptindu-mi :   “Fii tu!”.
In momentul acela ma arunc in zapada si simt miros ud, apoi de iarba, caci e un final de iarna fericit. M-am gandit ca as avea nevoie de acest anotimp in fiecare zi in care ma trezesc si ma intreb : “Eu cine sunt si cum am ajuns aici?”
O esarfa mare din fulgi cu miros de iarna m-ar face un om fericit; ar fi regasit sensul lui Eu si locul lui Tu. E simplu!
De ce iubesc primavara?
Pentru ca zambesc atunci cand miros frumoase zambile; atunci imi curge prin vene o amintire si timpul sta in loc. Razand ii spun:  “Sunt stapana pe tine! Stop joc!”.
O panza pictata in roz pal, lila si crem cu reflexii aurii imi infasoara tot trupul. Mirosul de flori primavaratice imi infunda narile si sta acolo pana se umezeste incet. Stiu sigur ca in clipa aceea as putea sa aflu doar un adevar, cautat zile si nopti in sir.
De ce iubesc vara?
Pentru ca este singurul anotimp in care am nevoie de nimic, sau ar fi perfecta o esarfa mare in culorile florilor de camp atat de vii.
Acum ca am propriile mele anotimpuri pot sa plang sau sa rad cand simt!

Anca Ciobanu

www.ancaciobanu.ro