După ce a promis că a modificat legislaţia astfel încât bucureştenii să poată călca pe iarbă în parcuri sau să poată merge la picnic, aşa cum se întâmplă în capitalele tuturor statelor civilizate, edilul-şef al Bucureştiului, Sorin Oprescu, s-a răzgândit.

Astfel, potrivit unei hotărâri de consiliu (prin care se reglementează accesul în parcuri şi sancţiunile aplicate celor care încalcă decizia municipalităţii), aprobată de Oprescu, oamenii vor avea acces pe iarbă doar într-un anume perimetru, indicat printr-un panou special amenajat la intrarea în parcul respectiv.

Mai mult, familiile numeroase îşi pot lua gândul de la organizarea unei partide de volei în vreun parc al Capitalei. Asta pentru că „alergatul sau altă activitate sportivă care implică mai mult de cinci persoane este strict interzisă”. Iar amenzile sunt usturătoare: de la 350 la 1.000 de lei.

Reprezentanţii municipalităţii susţin că au luat această decizie întrucât „şi la cinci persoane pagubele care s-ar putea produce spaţiului verde sunt destul de mari”. „În plus, cinci este un număr suficient pentru o echipă”, a explicat Mădălin Dumitru, şeful Direcţiei Servicii Publice din Primăria Capitalei.
www.evz.ro

Pentru un biet catelus de la bloc la care trebuia sa ii cumparam zgarda pentru pureci si lesa (asta pentru ca au venit hingherii si ne-au pus aceste conditii daca nu il luau cu ei), si nu aveam bani am organizat o expozitie in scara blocului cu vinzare… ce am vandut??? picturi, icoane pe sticla (m-a invatat o prietena care era foarte talentata chiar mi-a placut sa le pictez) care au fost si cele mai vandute, de curand am fost la un vecin si la ei in camera mai aveau si acum icoana pe sticla facuta de noi… si desene pe pietre… toti vecinii au cumparat cate ceva poate si pentru ca vroiau sa ajute un biet catel dar si pentru ca ne-am straduit foarte mult sa facem acea expozitie… Pana la urma i-am cumparat la Tedy (asa il chema pe catel) tot ce i-a trebuit chiar si mancare si un sampon pentru caini si i-am facut baie in beci dar cand au venit iarasi hingherii tot nu au vrut sa il lase la bloc asa ca l-a dus un vecin la tara la el… de atunci nu l-am mai vazut dar ma gandesc cu drag la el, era un caine tare inteligent, frumos si bland…

Cand eram mica aveam o felicitare de carciun primita de la o matusa din Germania. Cand se deschidea era “3 D” si canta… era cu scena nasterii lui Iisus Hristos. De atunci imi plac foarte mult felicitarile care ies din decor, la gradinita si la scoala am inceput prin a face usile si geamurile de la casele pe care le desenam sa se deschida… anul trecut m-am apucat sa ii fac iubitului meu de Craciun o felicitare de mana… am lipit braduletii din ea astfel incat cand deschizi felicitarea ei sa iasa din decor si sa stea drepti ca intr-o padure de brazi, unii mai in fata iar altii mai in spate…

Desyre iti predau leapsa… scoate la iveala artista din tine www.desyre.ro

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid sta chiar în dreapta şi rosti către sofer:
“Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dac-a tras maşina, lângă gura de metrou..”.
“-N-a venit, Maria Ta, zise el privind în jur…”
“-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.
Aşteptând vreo 5 minute, işi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodyguarzii să se uite prin parcare.
La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le arat-un “Sony Vaio”, pe care-l ţine sub braţ.
Agitat, la el în Jeep, şi-mbracat tot în civil,

Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
“-Tu eşti Mircea?”…
“-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine….”
“-Sunt la mine în maşină şi te vad, te-ndrepţi spre mine”.
Şi de-ndat-ajunse Mircea si urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu niciun chip
Să îşi strângă-ntreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pân’ la moarte cu ai turcului spahii.
“-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,… dar la “Heroes”, în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dacă ai wireless, să jucăm “conQUIZtador”?

“-Cum, când turcii-mi sunt în vamă, şi-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Trăiesc în realitate, şi nu e niciun secret
Că am fost în multe lupte: Varna, Ialta sau Oituz…”
“-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un buzz”??”
“-Mircea!!! Vin c-o-ntreagă oaste, iar tu faci mişto de noi…,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ti declar de-acum război”.
“-Cum vrei tu, mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe “YouTube”, cu-ai tăi morţi,videoclipuri,
Nici ca Dunarea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă.
“Şi zicând acestea Mircea, îl lasă pe Baiazid
Şi trântindu-i portiera el plecă la pas grabit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:
“Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe “interzis”…”
Şi dă Mircea multe mail-uri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n “Jeep”-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
“-Baiazid, hai să ne batem….!! , Unde eşti, de ce nu vii?”
“-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă…”
Răspunse-ncordat sultanul, dintr-o tufă mai retrasă.
“-N-am ştiut că la “fast-food”-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România, fiindcă rişti să pleci pe “brânci”…
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-ma, a fost o farsă.
Dă-ne niste “Triferment” şi-o să facem cale-ntoarsă”…

Şi asa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine,
Şi se vede pân-la urmă că “fast-food”-ul face bine.
Asta-i tot… Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
“Turcii l-au vazut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică”.

Sursa: http://george-gxg.blogspot.com/2009/06/scrisoarea-iii-reloaded.html

Ziarul Observatorul Prahovean a fost hăcuit aseară. Reprezentanţii firmei de internet care ne găzduieşte adresa susţin că, timp de trei ore, toate site-urile care figurau pe firma noastră au fost bombardate cu zeci de mii de viruşi. Cine sunt “binevoitorii” ăştia de recurg la găinării din astea ca să ne ţină deoparte, nu ştim. Avem doar bănuieli, dar vom afla. Cert este că disperarea unora întrece orice fel de limită a bunului simţ.